Cum ne certăm, aşa relație avem

Conform principiul popular „mai bine să fie bine decât să fie rău”, sunt preferabile consensul şi armonia.

Ce te faci însă cu viața asta care uneori pare a fi potrivnică pentru că nu corespunde ideilor şi aşteptărilor noastre.

Particularizând, să zicem că, într-un cuplu, Maria vrea să meargă în concediu la mare, iar Victor vrea la munte. Hai să ne imaginăm 2 scenarii:

A. Maria chiar vrea la mare. O prietenă vine şi ea cu partenerul, şi Maria crede că ar fi drăguț să iasă toți 4. În plus, nu prea îi place la munte. Victor pe de altă parte adoră să fie în natură şi sa urce pe munte. Maria ştie că va fi o discuție grea, aşa că apelează la un ‚truc feminin’ şi îi arată lui Victor noul costum de baie şi cât de bine arată în el. El percepe acest act ca pe o manipulare, şi încep discuția deja încordați, fiecare fiind preocupat în a-şi afirma poziția proprie şi a descalifica poziția celuilalt. Niciunul nu ascultă cu adevărat. Fiecare ține de cu dinții de dorința proprie şi îl percepe pe celălalt egoist, exagerat şi neiubitor. Le vin în minte conflicte din trecut şi absolut toate defectele partenerului. Se simt neînțeleşi, respinşi şi foarte singuri.

B. Maria chiar vrea la mare. O prietenă vine şi ea cu partenerul, şi Maria crede că ar fi drăguț să iasă toți 4. În plus, nu prea îi place la munte. Victor pe de altă parte adoră să fie în natură şi să urce pe munte. În plus, ei ştiu să se certe. Adică chiar să-l asculte pe celălalt şi să nu țină cu dinții de dorința proprie. ( e un pic mai complicat de atât, pentru alte aspecte şi finețuri te aştept la evenimentul „Cum gestionăm conflictele în relații” din 19 mai:https://www.facebook.com/events/699823980436676/ ) Vor vorbi pe rând şi vor fi deschişi spre a găsi şi alte soluții. Şi în cele mai multe cazuri vor găsi o variantă mulțumitoare pentru amândoi, uneori chiar neaşteptat de creativă.

Aceste scenarii corespund celor 2 metafore pe care le-am folosit în descrierea evenimentului: conflictul ca o partidă de scrimă ( ascunşi în spatele unei măşti, la atac permanent, apărându-ne poziția şi urmărind câştigul propriu), vs conflictul ca tango ( atenți la ce simțim, cu grijă față de celălalt, menținând conexiunea cu celălalt şi urmărind calitatea relației).

Orice relație ( de cuplu, cu părinții, cu copiii, cu prietenii, cu alți membri ai familiei, etc) este uşoară atunci când este consens.

Când apare conflictul, inevitabil de altfel, se testează forța ei.

De aceea, cum ne certăm, aşa relație avem.

Suntem învățați în şcoală atâtea lucruri, de la anul in care a murit Napoleon, pâna la compoziția sulfatului de amoniu. Or fi şi ele utile, cred, în special în exersarea memoriei. Abilități socio-afective precum modul in care gestionăm conflictele ar fi însă de 1 milion de ori mai important de însuşit.

Dacă nu am avut în familie un model sănătos de a gestiona conflictul, şi cum nici şcoala nu ne-a oferit, ne va dificil la vârsta adultă să o facem.

Putem învăța şi acum aceste abilități, pentru a nu ne mai speria de orice conflict care apare şi pentru a avea relații împlinite şi sănătoase.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.