Ultima conserva de linte verde

Saptamana trecuta am dat in camara peste ultima conserva de linte verde.

Stocul facut la inceputul carantinei din martie anul trecut se mai tinea in cateva conserve de linte si porumb dulce.

Si fusese un stoc cuprinzator, cum a fost poate si pentru unii dintre voi.

Caci nu cred ca cineva dintre noi statea asa relaxat la cafea duminica dimineata, contampland cu satisfactie ziua ce urma, gandind cu seninatate

‚Covid 19, vino, te astept, in sfarsit, hai vino!’

Pe toti ne-a prins in mijlocul a ceva, pe niste baze sigure sau crezute a fi sigure, sau in constructia altora noi, cu tot ce aduce incertitudinea noului, cu o stare de sanatate mai buna sau mai precara, cu o dispozitie emotionala buna sau foarte vulnerabila, cu relatiile relevante din viata noastra limpezi in mare parte, sau intr-o incurcatura grozava, cu dificultati financiare, cu intrebari despre ce conteaza in fond, si cu atatea altele in derulare.

Toata conjunctura Covid a adaugat presiune si incertitudine tuturor capitolelor care se derulau in fundal in viata noastra, si am reactionat fiecare in parte in modul cel mai bun pentru a face fata. Unii si-au activat poate latura de salvator, exersata atata timp in copilarie, altii au preferat sa se izoleze inclusiv emotional de ceilalti si sa nu-si impartaseasca starile cu nimeni, unii au fost hiperactivi, altii au preferat mai multa observare, altii si-au trait viata relativ putin afectati de virus.

Nu e util nimanui sa minimizam incarcatura psihoemotionala a ultimului an, si nici sa ne lasam imobilizati de anumite incertitudini, mai vechi ele, care acum apar in straie de Covid.

Intre aceste extreme fiecare isi gaseste echilibrul propriu si judecata proprie.

E posibil ca pentru unii dintre noi sa fi fost anul marilor intrebari, si chiar a unor raspunsuri, chiar si mici pana la urma.

Oricum ar fi in fond, se simt pentru unii ca vremuri de zgaltaire ale unor convingeri, dorinte, nevoi, idealuri. Si cu cat se simte mai abitir zgaltairea, cu atat conteaza mai mult stabilitatea si directia corabiei. Si cel mai mult, ‚stofa’ capitanului.

Sa avem vant bun in pupa si sa ne facem stofa buna!

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.